Hai să ne cultivăm cu toții până-n două mii o sută și cevaa Aa
Recent, am fost rugat să scriu un testimonial pentru Facultatea la care am absolvit. Având în vedere că mențin legături destul de strânse cu oamenii de acolo, nu mi s-a părut neapărat ceva extraordinar, dar scumpa mea soție m-a făcut să realizez că ”e foarte tare”. Gata mă, scriu. Da’ de unde să încep și ce să scriu, că să mă laud singur (în scris) nu-mi place în scris, să-i laud pe alții…. mai bine citesc comentarii pe gesepe punctro.
Bă, da știi ce? Despre Facultatea asta chiar merită scris. A fost de departe cea mai norocoasă alegere a mea făcută la ghici. Să mă explic: mai aveam vreo 3 luni până la Bac și mă apucasem și eu de învățat printre altele. Într-o zi, cum bicicleam eu de la ciupercărie (ciuperci de cultură, mică afacere de familie să zicem) și mă gîndeam la ce dracu să fac și unde să mă duc… dacă iau BAC-ul, evident. Aveam atîtea opțiuni în cap, de la ASE la ANEFS, de la Phihologie la Relații internaționale și de la Medicină Veterinară la Teologie… la drept vorbind, nu aveam nici cea mai vagă idee dacă mi se potrivea ceva, sau dacă eram eu bun de ceva.
În fine, am luat BAC-ul, am urcat în trenul de Cluj și m-am dus direct la ”Agronomie” să mă înscriu la Medicină Veterinară. M-am înscris în aceeași bani și la Biotehnologii… fie ce of fi. Citisem într-un pliant că la Biotehnologii se face și aia și aia și ”inginerie genetică”. Îți dai seama ce bine îi suna asta unuia care a luat zece la BAC la chimie organică după ce am fost corigent cu doi ani în urmă. Am intrat la amândouă, dar la MV pe locuri cu taxă. Cum eram deja conștient că ”finanțarea” de la mama o să fie pe sistemul când și când… așa am ajuns în 2002 student la Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii, secția de Biotehnologii Agricole din cadrul USAMV Cluj.
Agronomia per ansamblu era vai de mama ei la momentul ăla, ca mai toate Universitășile din țară; singura chestie mai din secolul nostru erau toaletele renovate în care găseai permanent hârtie igienică, mare lucru în vremurile alea. Dar am realizat repede că lucrurile sunt într-o continuă evoluție acolo. Prin anul 2 deja vedeam chestii mult peste Babeș, nu mai zic față de celelalte Agronomii. Laboratoare se dotau cu aparatură nouă, studenți și masteranzi cooptați în proiecte de cercetare, simpozioane științifice internaționale, granturi de cercetare în cele mai diverse domenii, programe de practică de vară în alte țări, burse, concursuri între Agronomii, cămine renovate cu totul. Când am plecat din Cluj în 2011, în campus erau trei clădiri noi: o bio-bază șmecheră pentru specii de plante și animale, un institut de cercetare cu 3 etaje de laboratoare din toate domeniile știițelor vieții, și o bibliotecă cât toate ziele. Laboratorul în care am început eu embriologia… pariez orice că niciun laborator privat de FIV din România nu are jumate din ce-i acolo.
Asta ca bază materială. Dar cea mai importantă resursă, resursa umană. La Biothenologii erau în general oameni tineri, cu studii sau stadii pe afară, cu proiecte de cercetare in derulare, numa buni de supt informație de la ei. Nu mă apuc să spun că toți sunt niște genii sau ceva de genul, am avut și eu meciurile mele pe acolo, dar am ajuns să înțeleg că gradul de implicare al profesorilor mei era cu zece clase în plus făță de ce-mi povesteau colegii de cămin din alte universități. Iar inter-disciplinaritatea asta pe care mulți o slobozesc pe gurpă azi, fără să știe neapărat cu ce se mănâncă era o chestie banală. La prima mea tentativă de ”cercetare” pentru simpozionul studențesc în anul 3 am fost îndrumat de trei profesori de la discipline diferite (Alimentație, microbiologie și chimie moleculară) că eram eu intrigat să văd dacă seleniul poate fi încorporat organic în drojdia de bere, ca mai apoi să fie suplimentat în hrana animalelor de reproducție. Stați relax, niște privați care asistau la acest simpozion, m-au premiat, au luat ideea cu ei, au dezvoltat-o iar acum există pe piață furaje cu seleniu organic. Asta printre alte cel puțin 5 idei slobozite la chefuri prin căminele și barurile Hașdeului, care între timp au ajuns afaceri de succes. Mai am și altele, pe care le țin pentru când mă voi fi săturat de aerul purificat al laboratorului… sigur nu mor de foame.
Combinația asta, Zootehnie și Biotehnologii, intenționată sau nu, mi se pare acum cea mai reușită, chiar dacă multă vreme am pus-o la îndoială. Eu aspirând să fiu Biotehnolog, făceam nazuri la disciplinele de zootehnie, că mă vedem cu halat alb, nu cu cizme de cauciuc în picioare rânind balegă prin ferme. În cuvinte puține, este inginerie și cercetare cu aplicabilitate în practică. Nu în principiu. Ori, dacă nu știi unde-i aplicabilitatea, faci cercetare doar pe hârtie. Îmi aduc aminte că la un curs Profu zicea că dacă se aplică nu știu ce tratament ” producția poate crește cu 5 %”, iar eu ca boul întrebam dacă merită pentru doar 5% să aplici tratamentul… în următoatele 10 minute a lăsat cursul deoparte și a schematizat pe tablă mica lui fermă, afacere de familie doar ca să-i explice prostului că 5% pentru producător poate să însemne tot profitul pe anul ăla. Că și asta e o chestie importantă, una e când îți explică cineva care face ceva în domeniul respectiv, alta e când vine un ofilit care n-a făcut una de-un leu în privat sau în cercetare, cum am experimentat la Biologia din București predarea de pe foi îngălbenite… altă poveste, sigur revin pe subiect.
Și de nu făceam ceea ce fac acum, tot mișto mi s-ar fi părut Facultatea asta. Câte chestii despre viață am învățat acolo… cum să vă zic, eu mă stric de râs când văd toate trendurile astea efemere ale vieții, cu nutriționiști, cu mindfulneși, cu vacciniști, cu ape acide și alcaline, cu știri protv despre găinile stresate și reclame care scriu mic de tot, ca în contractele la bănci, că produsul lor are în spate un studiu pe 50 (=zero) persoane. Nu că spirit critic, că pun la îndoială… le miros de la o poștă, nu mai dau doi lei găuriți pe ele și îmi văd de ale mele. Științele astea ale vieții, atâta cât mi-au intrat în cap, m-au făcut cumva să scap de naivitatea asta atât de expusă în media zilelor noastre.
Hai ca să nu mă mai întind prea mult, USAMV CJ rules, s-a înțeles? Ai un copil, un prieten, un copil al unui prieten care tre să meargă la facultate? Măcar sugerează-i treaba asta. Cum i-am spus eu mamei (care mă voia la Drept) când am plecat: vreau să fac ceva fără de care oamenii nu pot trăi: apă, papă, vicii și copii.