Categoria: Mai bine publicați în tabloid
Mare vânzoleală mare în mica mea bulă de social media. Acest articol publicat foarte recent face furori pe news-feedurile la care sunt abonat, cu descrieri care mai de care. Dar toate în aceeași idee, parcă ar fi ordinul de zi pe unitate din presa românească: 300 de ani, oamenii de știință au crezut că spermatozoidul înoată, dar el se învărte. Ai să-mi trag una, aici am greșit eu tot timpul.
Dau o geană în diagonală să văd despre ce e vorba. Multă fizică, imagini spectaculoase, aparatură mai scumpă decât un laborator la cheie, și ce-mi place mie cel mai mult, supplementary materials. Mă uit mai în detaliu și simt nevoia unui dicționar. Totuși, nu am ajuns la nivelul la care să dau meditații la fizică.
Marile descoperiri:
Spermatozoidul se mișcă altfel în 3D, comparat cu 2D.
Cine s-ar fi așteptat la așa ceva?
Cică mișcarea flagelară este dictată de structura asimetrică, helicoidală a componentelor cozii spermatozoidului și este caracterizată rotirea in jurul axului central pe direcția de mișcare.
Structura asimetrică și helicoidală o găsesc descrisă în atlasul de anatomia spermatogenezei din 1981 al germanului Holstein și al americanului Roosen-Runge (ISBN 3-88040-027-X). În 1981 eram mai pe la începutul atlasului, la capitolul spermatogonie.
Iar faptul că spermatozoidul se rotește… Cum să zic, dacă ești embriolog și ai făcut un ICSI sigur ai observat treaba asta mai pe la începutul practicării acestei tehnici. Ar trebui să vezi ceva asemănător cu GIF-ul de mai jos. Dacă nu ai sesizat mișcarea de rotație până acum, sunt doar două mari explicații:
- Ai un microscop de rahat care nu are lumină polarizată (ceea ce face ca imaginea 2D să fie un fel de 2D și ceva), sau nu știi cum să reglezi polarizarea.
- A doua explicație este de fapt o recomandare: apucă-te de altceva!
Obstacolele amplifică asimetria mișcărilor
Obstacolele din calea spermatozoidului (reprezentat aici de lamela microscopică) amplifică asimetria mișcărilor, explicând astfel un mecanism de evitare a acelor obstacole. Cu alte cuvinte spermatozoidul are cap (ceea ce-i întotdeauna de dorit) și nu se împinge ca boul cu coarnele în gard. De asemenea foarte ușor de observat în microscopia clasică cum ăla micu face slalom printre alte celule sau alte chestii întâlnit în cale.
Ce putem face cu aceste date?
Valoarea acestor date la momentul actual este limitată. Au fost analizați (doar) 30 de spermatozoizi de bună calitate, cel puțin din punct de vedere al morfologiei și motilității.
Să zicem că se dorește realizarea unui algoritm de selecție al spermatozoizilor pe baza acetor date. O să mai dureze mult și bine până când un profil complet va fi disponibil dacă ne gândim numai la câte anomalii de motilitate pot fi observate într-un singur ejaculat. Corelarea unui astfel de algoritm cu alte caracteristici intrinsece ale calității spermatozoidului lipsește deocamdată. Cum lipsește pentru totate testele spermatice invazive ( vitalitate, fragmentare ADN, etc.). Ca să nu mai vorbim de camere 3D, de faptul că selecția trebuie făcută în mediu cu vâscozitate crescută, nu dintre lamă și lamelă. Deci și adaptarea sistemului la cerințele practicii clinice este încă departe de realitate.
Nu mă înțelegeți greșit, eu cred că acest articol are niște date foarte interesante, de cercetare pură, în mare parte descriptivă. Toate valorile măsurate vor fi cu siguranță de referință pentru dezvoltarea unor metode și tehnici pe care nici nu ni le putem imagina acum, chiar și în afara domeniului tratării infertilității.
Dar ce mă deranjează mai mult este promovarea acestui articol ca fiind ceva ce dă peste cap sute de ani de observații și aserțiuni, iar autorii au sugerat subtil aceată concluzie în felul în care a fost redactat articolul, urmărind parcă, în primul rând această expunere.
Stați liniștiți, n-ați dat pe nimeni cu roțile-n sus, este doar un prim pas către un nou nivel de analiză.