Sau cum să-ți dai seama dacă bărbatul de lângă tine e potrivit să devină tată.
Urăsc ziua de marți încă de când eram în liceu. Marțea aveam Franceză cu Pencea. O dobitoacă cu pantofi verzi din piele de șarpe, căreia îi ieșeau flocii de pe picioare prin dresuri, rujată cu un roșu strident și cu o mină care-l face pe CTP să pară stand-up comedian. Scumpă femeia la vorbă, rar auzeai de la ea altceva decît ”Quatre, asseyez vous!”. Dar Domnul ascultă rugăciunea celor curați și mulți, iar Pencea e oale și ulcele de mult.
Cu toate astea, Marțea continuă să fie pentru mine, ceea ce reprezintă Lunea pentru corporatiștii ahtiați după Vamă. Marțea în laborator e cea mai de #@*%! zi, de cele mai multe ori nu sunt colectări de ovocite, pentru simplu fapt că Duminica nu-i o zi bună ca doctorii să facă ecografii. Deci nu am nicio scuză să nu mă ocup de hîrțogărie, mailuri și alte lucruri demoralizatoare. Dar hei, pandemia a făcut ceva bun și pentru mine, iar acum, o dată la două săptămâni, Marțea sunt liber!
Azi, Marți 18 August 2020 sunt liber, deci nu mai fac eu altora programul, că mi-l face soția pe al meu.
Soția: Mergem mâine la Decathlon cel mai mare retailer european de articole sportive că vrea fecioru să-și ia trotinetă cum au băieții.
Eu: Ceas! Mergem, că oricum aveam ceva de returnat. Dar trotineta lui ce-are? Că-i mai șmecheră decât ce au băieții.
Soția: Este, dar el de asta vrea, că e din aia de făcut scheme cu ea. A lui e de plimbări. Plus că vrea să și-o ia din banii lui. După aia ești in charge toată ziua cu copii, că eu sunt în urmă rău cu cursul meu. Aaa, vezi că diseară vin unii să vadă căruciorul și pătuțul, că le-am pus la vânzare.
Mergem Marți, cumpărăm trotineta, cumpărăm și alte mărunțișuri, dar când dăm să ieșim cade pitica, se lovește, curge sânge, țipete și dramă. Lăsăm feciorul cu băieții la joacă fără trotinetă și fuga la urgențe. După 2-3 ore iese mami de la urgențe cu pitica ruptă de somn și foame cu recomandarea de a mânca alimente pasate următoarele săptămâni. Calmul meu este la cote de călugăr budist ca să compensez miorlăiala fetei și procesele de conștiință ale mamei, în ciuda faptului că absolut toate semafoarele le-am prins pe roșu. Ajungem acasă, asamblez repede trotineta și i-o pasez feciorului.
Eu: Ai mâncat și tu ceva azi?
Fecioru’: Am mâncat la mama lui Alex.
Eu: Perfect. Când ți-e foame din nou, urci în casă.
După aia încă 3 ore de chinuială să adormim fecioara care ațipise 10 minute în mașină și acum se credea pregătită de Champions League. Mami e terminată psihic, spatele îi e atât de încordat că aud cum i se instalează contracturile musculare.
Eu: Șezi în cur pe canapea că scot eu astea din cuptor când sunt gata. Îți desfac și o bere să te mai calmezi.
Soția: Cum poți să fii atât de calm? Dacă se înâmpla cu tine, cred că te strângeam de gât.
Eu: Da, știu. Eu am onoarea să mă enervez mai des din motive stupide, așa că profită de ziua de azi.
Soția: Vezi că ăia au zis că nu mai ajung la opt jumate, că au ceva treabă și ajung la nouă jumate.
Eu: Să vină când or vrea. Recapitulează-mi te rog, la cât v-ați înțeles?
Soția: 30 patuțul și 100 căruciorul. Le dau mocca și cearșafurile și salteaua de schimbat și sacul ăla de băgat copilul iarna în cărucior.
Ora 21:45. Fecioara doarme, feciorul e hrănit și spălat pe dinți, PSG conduce cu 2-0 în semifinală, iar soția mă anunță că au ajuns cumpărătorii. Cobor în curtea blocului. Nimeni. După vreo 5 minute văd o mașină care se deplasează încet. Le fac semn unde să parcheze. Trei locuri de parcare consecutive goale. Un El și o Ea în mașina, ambii din altă zonă a lumii, El la volan. Bine înțeles că nu parchează pe locul din mijloc, ci parchează la fix o palmă de mașina din dreapta. Își dă seama El că nu poate să coboare și repetă manevra de parcare cu spatele. Nici de data asta nu-i bine, nici tura următoare nu-i iese. După a patra tentativă mototrul se oprește, dar ei nu coboară timp de un minut. Motorul pornește din nou, iar El încearcă și a cincea oară. Deja mintea mea vorbește în gândul ei: Să vezi distracție cu ăștia! În fine, după a 5-a încercare se dau jos din mașina parcată pe un unghi de 30 de grade cel puțin. Îmi venea să-i spun că acum e pe două locuri de parcare, dar instinctul de conservare prevalează, așa că îi invit să vadă articolele.
Ea (într-o engleză acceptabilă): Cum arată pătuțul desfăcut?
Eu: Exact ca în pozele de pe anunț.
Ea: Se poate să ne arătați cum se montează?
Eu: Bine-nțeles.
Soția: V-am trimis și un video de pe youtube cu instrucțiunile pentru pătuț.
El ( într-o engleză de customer service la PayPal sau Amazon): Are instrucțiuni de utilizare?
Eu: Doar ce v-a spus Soția că acum le-a trimis.
Soția: Pătuțul are 2 nivele la care poți instala salteaua. Când e copilul mic, îl puneți la nivelul superior, iar când e mai mare și începe să se miște mai alert, mutați salteaua jos, ca să nu cadă copilul din pat.
Ea: La ce vârstă să mutăm salteaua?
Soția: Depinde de la copil la copil. Unii sunt mai agitați de pe la 2-3 luni, alții sunt liniștiți și la 6 luni, băieți-s mai ageri, fetele sunt mai cuminți. Patul are și salteaua asta pentru schimbat scutecele, se montează deasupra. Și vă mai dau și încă o saltea gonflabilă pentru schimbat scutece.
Ea: Cea gonflabilă unde se montează?
Soția: unde vreți voi. Are și husă impermeabilă care se poate băga la mașina de spălat.
El: Aveți copii?
Sub(in)conștientul: Nu, în pana mea, fac comerț la negru cu pătuțuri și cărucioare ca să distrug corporațiile.
Soția: Da, avem doi.
Ea: Ce vârstă au?
Eu: Sunt măricei, nu mai dorm în pătuț de mult.
Soția: Cel mare are aproape șase, cea mică aproape doi.
El: Pătuțul se poate spăla?
Eu: Da, se poate. Trebuie demontate părțile textile și se bagă la mașina de spălat.
El: Cum se demontează părțile textile?
Eu: Pur și simplu le dai jos. Au capse sau fermoar. Nu mă apuc acum să-l demontez, v-a trimis Soția link cu fimlulețul. Dar, mai ușor, duci pătuțul într-o spălătorie auto, dau băieții cu spumă activă și cu jet de apă. Până bei o cafea, e gata spălat.
El: Are și saltea pentru schimbat scutece?
Îi arunc o privire Soției, iar ea prevăzătoare, caută deja filmulețe pentru cărucior.
Eu: Are. Asta se montează pe pătuț și încă una extra. Gonflabilă, pe care puteți să o folosiți oriunde în casă.
El: Salteaua gonflabilă se poate spăla?
Eu: E din plastic, e de ajuns să o ștergi cu ceva.
El: Cum se strânge patul la loc?
Eu: Apeși pe rând astea patru clapete până fac clanț, după aia tragi de de șnurul ăsta și gata, e strâns.
Ea: Aveți cumva instrucțiunile de utilizare la pătuț?
Eu (către Soție, într-o română standard): Du-te în casă că nu vreau martori!
Eu: Pe spatele saltelei sunt imagini despre cum se montează și demontează patul. Soția mea v-a trimis un video foarte descriptiv despre cum să faci toate astea.
Sub(in)conștientul: Dacă mai întreabă o dată dacă e lavabil, îi arunc pe geam. Etajul unu, nici nu mor, îi las să se chinuie.
Eu: Hai să vedeți și căruciorul. Am rugat-o pe soție să vă trimită un filmuleț cu instrucțiunile de utilizare. Dar la ăsta e mai simplu. Apeși butoanele astea două, tragi de mâner și se pliază. Deschizi opritoarea asta, tragi de mâner și revine la loc.
El: Astea cum se folosesc?
Eu: Asta e scoica. Pe asta trebuie să o aveți cu voi când luați copilul din maternitate. Tot scoica se folosește ca scaun de mașină în primele căteva luni. Se montează cu fața către spatele mașinii și se prinde cu centura de siguranță.
El: cum se prinde cu centura?
Eu: Are poze pe lateral. Te prinzi ușor de schemă. Apeși pe butoanele astea două ca să scoți scoica din cadru și o montezi apoi pe bancheta din spate. Cu tot cu copil. Iar cadrul îl pui în portbagaj.
Între timp Soția revine cu săculețul de dormit și un vraf de cearșafuri pentru pătuț și jucării pentru cărucior.
Eu: Landoul îl folosiți în primele luni la plimbări, ca să stea copilul cu spatele drept, iar partea asta sport…
El: Cum se montează landoul?
Eu: Fix la fel ca scoica. Și partea sport la fel. Apeși clapete și tragi în sus.
Ea: Cum se pune copilul în scoică?
Eu: Capul sus, curu jos.
Ea: Partea sport la ce folosește?
Eu. Ca să plimbați copilul în cărucior.
Soția (îngăduitoare): Ăsta se folosește după ce copilul începe să stea în fund. Spătarul e ajustabil, ca să poată să și doarmă în el.
Eu: Să nu uitați să prindeți copilul cu centurile de siguranță, că altfel pleacă în lume.
El: (deloc contrariat): Cum se prind centurile?
Eu: Cu grijă.
El: Căruciorul se poate spăla?
Sub(in)conștientul: NUUUUUUUUUUUUUU!
Eu: Toate părțile textile se dau jos și se pot băga la mașina de spălat.
El: Cum se dau jos?
Eu: Sunt prinse cu capse. Ca să fie mai instructiv, găsește te rog o capsă și îți explic cum se deschide.
Sub(in)conștientul, după ce El n-a găsit niciuna: Ăsta numa’ din greșeală a lăsat-o gravidă.
Eu: Uite aici una. Trage de ea și se desface. Bravo, așa se desfac și celelalte.
El: Aici e rupt?
Eu: Nu e. Găurile astea dispuse simetric sunt pentru a muta centurile de siguranță mai sus sau mai jos, în funcție de cât de mare e copilul. Ca să stea confortabil.
Sub(in)conștientul privind către Ea: Vai dă capu’ tău amărâto, cu geniul ăsta ți-ai găsit să faci copii! Soția mi ți-l castra pe ăsta în etape.
El: Cât fac astea toate?
Eu: Cât v-ați înțeles cu Soția. 100 căruciorul și 30 patul.
El: Nu lăsați la 120?
Eu: Ăăăăă, nu.
Ea: Măcar 10 mai lăsați. Că nu sunt noi.
Eu: Nici nu am zis că sunt noi. Doar sacul de dormit, nou e 100. Căruciorul 400, iar patul încă o sută pe puțin. Plus toate cearșafurile și salteaua gonflabilă, care se poate umfla, sunt gratis.
Ea: Dar nu aveți nici instrucțiunile de utilizare.
Eu: Credeți-mă, va fac un bine dacă le cumpărați. Uitați-vă peste filmulețe, vă ajută mai mult decât niște hârtii cu poze.
Sub(in)conștientul: Dracu te-a pus să le spui ce să facă, acum se uită pe telefon la filmulețe.
După maxim 2-3 minute în care-i las să se uite, revin.
Eu: Dragilor, e ora 22:30. Eu am doi copii care mă așteaptă în casă, iar mâine mă duc le serviciu.
Ea: La ce oră începi munca?
Eu: Contează? Mă scol zilnic la 5 dimineața.
Ea: Brandul ăsta este bun pentru cărucioare?
Sub(in)conștientul: Bă, nu fii bou, te-ai abținut toată ziua și acu vrei să-l scoți pe Hulk din tine pentru doi aiuriți.
Eu: Este un brand care face cărucioare, e din UK. La fel și pătuțul, alt brand din UK. Ăștia se ocupă doar cu chestii pentru bebeluși. Data viitoare când mai mergeți să cumpărați ceva, informați-vă dinainte ca să știți ce cumpărați. Simplu.
El: Le cumpărăm pe toate. Ai cumva un cont IBAN să fac transfer?
Sub(in)coștientul: Dacă erau mai caucazieni, îi bănuiam că sunt de la SIE. Și câți copii am, când mă duc la muncă, cont în bancă …
Eu: Prietene, în anunț scria Cash Only. Crezi că fac transferuri bancare cu necunoscuți la 11 noaptea?
El: Dar nu am cash.
Ea: am eu cash.
Sub(in)conștientul: Asta e dragă, o să-ți crești ca și singură copilul, pentru binele lui.
Cărăm tot arsenalul la mașină, El rabatează bancheta din spate înainte să vadă cum i-ar încăpea căruciorul. Bine înțeles că nu i-ar fi încăput nici cadrul de unul singur, darămite cu landou. Nu mai zic nimic, nu i-a deșteptat viața până acum, n-am eu cum să reușesc.
Ora 22:42. În casă, Soția mă așteaptă cu o atitudine un pic spășită.
Eu: Ce poți să le faci unora ca ăștia? Cum dracu au ajuns până la vârsta asta? Aia săraca, e ca și condamnată.
Soția: Nu știu. Faza cu donarea la voi nu ar rezolva probleme din astea?
Eu: Poți să-i dai sperma lui Einstein, tot ăla îl crește. Să vezi ce șoc o să aibă când o vedea că nu vine copilul cu telecomandă la pachet. Ea era în maxim luna a 5-a. Pune-ți reminder pentru Decembrie. Or să te sune că nu reușesc să desfacă pătuțul.
Later Edit: La ora postării, Soția a primit notificare de la EA prin oleicsu ăsta irlandez, care sună cam așa: ”Pls leave a better feedback ” deși, spre binele lor nu le-a lăsat niciun fel de feedback.