Despre embriolog (II) – ce nu-ți spune nimeni înainte să te apuci

Cei care visează să devină embriologi, au impresia că vor mângăia toată ziua embrionii sau că vor călări micromanipulatorul până fac scurtă la mână. Dar vor face scurtă de la pix și tastatură.

Există multe alte activități care trebuie rezolvate înainte de a te apuca de înfăptuit voia Domnului la nivel celular. Cele mai multe sunt puțin cunoscute și pe bună dreptate, pentru că sunt deloc specatculoase și consumatoare de timp. Ca să le categorisesc simplist, sunt două feluri de activități specifice laboratorului: procedurile de manipulare a gameților sau embrionilor și toate celelalte chestii care trebuie făcute că să poți să manipulezi gameții și embrionii. Simplu.

Prima activitate a zilei este verificare aparaturii. Toate aparatele trebuie să funcționeze în anumiți parametri. Incubatoarele de cultură și suprafețele de lucru trebuie să asigure temperatura de 37°C pentru ovocite și embrioni, concentrația gazelor în incubatoare trebuie să fie stabilă, azotul lichid trebuie să fie la nivel în tancurile de stocare, sistemul de iluminare al microscoapelor să fie funcțional, temperatura ambientală, umiditatea, presiunea aerului, frigiderele, graficele de pe sistemul paralel de monitorizare și tot așa. Toate acestea trebuie verificate cu aparatură specială și ideal să mai fie și calibrată periodic, iar apoi datele trebuie înregistrate. Adică periodic, trebuie să ai grijă să suni la timp firmele care se ocupă de mentenanță și service ca să organizezi vizita lor în laborator când au ei timp sau chef și când e laboratorul mai liber.

La sfârșitul zilei se reia aceeași poveste, doar că pe deaspura mai ai de pregătit și ziua de mâine. Așa că iei la puricat dosarele medicale să vezi care-i planul de tratament, câți foliculi are la ultima ecografie, verifici și analizele virale să fie în termen, spermograme făcute sau surprize-surprize, mai dai un ochi și pe istoric dacă nu este primul ciclu al cuplului. Toate astea împreună cu datele cu caracter personal trebuie completate în fișele de laborator, ca mai apoi să te poți apuca de pregătirea plăcilor de cultură, pentru că astea trebuie preparate și incubate un minimum 8-10 ore înainte utilizare. Dar cum asta a fost probabil prima responsabilitate a oricărui embriolog când a pășit în laborator, găsesc această activitate ca fiind una relaxantă, așa ca de sfârșit de zi.

Pâna la sfârșitul zilei însă, sunt multe altele. Una e verificarea stocurilor de consumabile. Fiecare produs în parte, cu număr de lot, data expirării și certificat de calitate pentru fiecare lot, ca să poți crea trasabilitatea consumabilelor pentru fiecare caz. Foarte important, că vine pacientul după vreo 3 ani și zice ”Bă, io cred că la mine ați folosit produse expirate, de aia nu am avut rezultatul dorit.” Iar dacă nu ai toate acestea verificate și înregistrate, ești bun de plată.

Cu stocul în mână te duci la Directorul medical și întrebi: ”Maestre, cam câte cupluri avem luna următoare?” ”Păi că să vezi că avem țâșpe consultații inițiale din care vedem câte încep imediat și vreo enșpe care o să înceapă protocol lung că data trecută ăleia i-au crescut foliculii prea repede, ailaltă a uitat să-și ia antagonistul și a ovulat devreme …” și tot felul de detalii care mai mult te încurcă decât te ajută. Stai și stoarce-ți creierii să comanzi mediile de cultură, nici prea mult că au termen de valabilitate scurt, dar nici prea puțin, că furnizorul nu ține pe stoc și după aia rămâi în pom și pomul în aer. Iar livrarea este peste 4 săptămâni, că vine din Japolanda. Iar când vine, altă distracție: verificarea livrării, verificarea temperaturii de transport, descărcare grafice și certificate de calitate, completat hârtii de acceptare în uz a loturilor, stocarea prin frigidere și depozite, pe căprării, frumos, să nu amesteci loturile cu cele vechi.        

Trebuie să ai grijă ca laboratorul să fie curat, că vine desepistu din clădirea aia a lor unde nu au nici colac pe budă, că să-ți verifice ție sterilitatea condițiilor de lucru. Iar în laborator nu intră tanti Mimi să dea cu pămătuful de praf peste microscoape. Substanțe speciale, șervețele speciale, mopuri speciale și mănuși nu chiar speciale, doar chirurgicale. Curățenie zilnică, dezinfectare după fiecare procedură. Curățenie periodică a aparatelor, curățenie generală, curățenie cu nume, prenume, ora și data în tabel, ca la baie la Ikea. Șmotru în toată regula, făcută de mânuțele astea de aur.

Și iar am scris o grămadă fără să apuc să vă povestesc despre umplerea tancurilor cu azot lichid, schimbarea buteliilor de gaze, hârțogăria pentru importul sau exportul probelor biologice, telefoanele cu pacienții, meciurile interne cu doctorii și asistentele pentru programări făcute la ore incredibile, ședințele de laborator, ședințele medicale, mailuri la contabilitate că furnizorii nu au încasat banii pe facturi, înjurături la IT-iștii vieții că nu poți instala un rahat de PDF reader fără acordul lor suprem, dar netul merge ca pe dial-up, auditul băncilor de celule, raportare de date la terți pe formulare încuietoare, validare de echipamente noi, etc.

Toate astea trebuie făcute, ca să te poți apuca de embriologie la propriu. Ieri spre exemplu, o zi absolut normală pentru laborator, sau cât de normală poate fi cu toate restricțiile și re-organizările cauzate de Covid, cu 3 embriologi pe baricade, timpul efectiv de lucru pentru procedurile de embriologie și andrologie a fost de exact 2 ore și 33 minute. Din 9 ore.

O fi mult? O fi complicat? Cu siguranță sunt multe alte meserii la fel de multitasking sau și mai și. Ce vreau să spun este că orice fel de experiență înainte să te apuci de embriologie poate să ajute și să te ajute cum nu ți-ai imaginat.